Vineri, 15 Decembrie 2017

În America, locul unde industria cinematografică este la cel mai înalt nivel, existe premiile Oscar. Acestea încununează și recunosc cele mai bune producții. Există însă și un alt top, în care apar cele mai proaste producții. Topul umilinței, pentru că acest lucru înseamnă că filmul pe care l-ai produs sau în care ai jucat este atât de prost încât a intrat într-o categorie care îți arată tocmai asta.

Cam așa poate fi caracterizat și festivalul CineSat din acest an. O ediție care a obținut o finanțare bunicică, o ediție care a reunit nume destul de importante ale cinematografiei, dar care a avut parte de o organizare și de un director care ar fi putut câștiga Smeura de Aur oricând, indiferent de secol, indiferent de țara unde ar fi concurat. Și da, chiar și în România unde nu ne putem noi considera a avea o cultură a rigurozității.

Niciodată nu a existat un director de festival care să fie mai plin de el, mai plin de atâta încăpățânare în a fi promovat - chiar și gratuit - evenimentul pe care, se spune, oficial, îl organizează.
Dacă presa din Argeș - bună, rea, critică și criticată - nu s-ar fi încăpățânat să smulgă câteva cuvinte de la unii actori, acest festival nu ar fi existat!  De fapt ar fi existat doar o reuniune la munte, la care au participat și câțiva pensionari obosiți au venit să se odihnească. Și, ca pauze între momentele de odihnă, au interacționat puțin cu publicul. În sensul de a le arăta și muritorilor din Argeș cât sunt ei de monștri sacri.

Să ne înțelegem, nu ai ce să îi poți reproșa unei Lucia Hossu Longin, de departe cel mai puternic om de televiziune pe care l-a avut România, un om care ar fi meritat să fie respectată la adevărata sa valoare și în industria media dar și în cea cinematografică, ba chiar și în cărțile de istorie. Sau unui Horațiu Mălăele ori Nicolae Mărginenau, Mircea Diaconu sau  Victor Rebenciuc?

Dar ce te faci când vin prin Lerești  Dan Pița (sigur, Dan Pița, marele regizor...Spuneți vă rog rapid trei firme regizate de el care v-au și plăcut) sau Dorel Vișan, care a părut, în general, prea obosit pentru muritorii din public.
Și aici avem de-a face cu două aspecte pentru a înțelege fenomenul. Primul: dacă tot vii la un festival, faci bine și te respecți ca vedetă, respecți festivalul și pe cei care au venit de la kilometri, pe banii lor, pe timpul lor, ca să te vadă. Nu te duci să te culci sau nu îi bagi în seamă.
Doi: Organizatorul ar fi trebuit să discute cât mai sunt dispuși la efort domnii de vârsta dlui Vișan, să își facă programul pentru a fi compatibil cu această disponibilitate și chiar să aibă pregătit un plan alternativ pentru eventuale situații de avarie. Cum a fost, de exemplu, miercuri, când dl Vișan, prea obosit de efortul făcut până în ora 16, s-a dus să doarmă (după cum s-a transmis) sau să se odihnească pur și simplu.
Problema a fost că cei veniți să participe la workshop-ul pe care ar fi trebuit să îi susțină au fost întâmpinați cu un sictir total de organizator. Care organizator nu au făcut nimic ca să înlocuiască momentul mort cu altceva. Probabil că dl Alexandru Pahonțu - ne cerem scuze, dar comportamentul și atitudinea, precum și anumite vicii cam greu îl pot caracteriza drep preot - nici nu cred că are anvergura necesară pentru a deranja pe vreunul dintre cei care răspundeau cu greu la o solicitare de interviu pentru colegii mei sau pur și simplu se răcoreau, fumau și mâncau. Adică își făceau și domniile lor o siestă la Lerești, bucuroși că au scăpat de căldura din București.

Și, dacă este să credem vorbele apărute pe la Lerești, Dl Alexandru Pahonțu nici măcar nu ar fi avut vreun mare merit pentru numele venite anul acesta la CineSat. Domnia sa doar conduce o asociație culturală care anul acesta a mai primit și niște bani de la stat pentru acest proiect. S-ar părea că altă pesoană, un anume domn regizor, ar fi fost de fapt cel care a atras la Lerești aceste nume. Cert este un lucru: CineSat, prin nișa identificată, este o idee fabuloasă, care într-adevăr ar putea deveni un brand și un festival de anvergură națională. Dar nu va ajunge niciodată la acest nivel cu o astfel de organizare. Pentru că indiferent cât de mari sau de mici ar fi numele invitaților, vor avea senzația că de fapt vin în concediu la munte, la Lerești, în loc să participe, realmente, la un festival!

Published in SOCIAL

În America, locul unde industria cinematografică este la cel mai înalt nivel, existe premiile Oscar. Acestea încununează și recunosc cele mai bune producții. Există însă și un alt top, în care apar cele mai proaste producții. Topul umilinței, pentru că acest lucru înseamnă că filmul pe care l-ai produs sau în care ai jucat este atât de prost încât a intrat într-o categorie care îți arată tocmai asta.

Cam așa poate fi caracterizat și festivalul CineSat din acest an. O ediție care a obținut o finanțare bunicică, o ediție care a reunit nume destul de importante ale cinematografiei, dar care a avut parte de o organizare și de un director care ar fi putut câștiga Smeura de Aur oricând, indiferent de secol, indiferent de țara unde ar fi concurat. Și da, chiar și în România unde nu ne putem noi considera a avea o cultură a rigurozității.

Niciodată nu a existat un director de festival care să fie mai plin de el, mai plin de atâta încăpățânare în a fi promovat - chiar și gratuit - evenimentul pe care, se spune, oficial, îl organizează.
Dacă presa din Argeș - bună, rea, critică și criticată - nu s-ar fi încăpățânat să smulgă câteva cuvinte de la unii actori, acest festival nu ar fi existat!  De fapt ar fi existat doar o reuniune la munte, la care au participat și câțiva pensionari obosiți au venit să se odihnească. Și, ca pauze între momentele de odihnă, au interacționat puțin cu publicul. În sensul de a le arăta și muritorilor din Argeș cât sunt ei de monștri sacri.

Să ne înțelegem, nu ai ce să îi poți reproșa unei Lucia Hossu Longin, de departe cel mai puternic om de televiziune pe care l-a avut România, un om care ar fi meritat să fie respectată la adevărata sa valoare și în industria media dar și în cea cinematografică, ba chiar și în cărțile de istorie. Sau unui Horațiu Mălăele ori Nicolae Mărginenau, Mircea Diaconu sau  Victor Rebenciuc?

Dar ce te faci când vin prin Lerești  Dan Pița (sigur, Dan Pița, marele regizor...Spuneți vă rog rapid trei firme regizate de el care v-au și plăcut) sau Dorel Vișan, care a părut, în general, prea obosit pentru muritorii din public.
Și aici avem de-a face cu două aspecte pentru a înțelege fenomenul. Primul: dacă tot vii la un festival, faci bine și te respecți ca vedetă, respecți festivalul și pe cei care au venit de la kilometri, pe banii lor, pe timpul lor, ca să te vadă. Nu te duci să te culci sau nu îi bagi în seamă.
Doi: Organizatorul ar fi trebuit să discute cât mai sunt dispuși la efort domnii de vârsta dlui Vișan, să își facă programul pentru a fi compatibil cu această disponibilitate și chiar să aibă pregătit un plan alternativ pentru eventuale situații de avarie. Cum a fost, de exemplu, miercuri, când dl Vișan, prea obosit de efortul făcut până în ora 16, s-a dus să doarmă (după cum s-a transmis) sau să se odihnească pur și simplu.
Problema a fost că cei veniți să participe la workshop-ul pe care ar fi trebuit să îi susțină au fost întâmpinați cu un sictir total de organizator. Care organizator nu au făcut nimic ca să înlocuiască momentul mort cu altceva. Probabil că dl Alexandru Pahonțu - ne cerem scuze, dar comportamentul și atitudinea, precum și anumite vicii cam greu îl pot caracteriza drep preot - nici nu cred că are anvergura necesară pentru a deranja pe vreunul dintre cei care răspundeau cu greu la o solicitare de interviu pentru colegii mei sau pur și simplu se răcoreau, fumau și mâncau. Adică își făceau și domniile lor o siestă la Lerești, bucuroși că au scăpat de căldura din București.

Și, dacă este să credem vorbele apărute pe la Lerești, Dl Alexandru Pahonțu nici măcar nu ar fi avut vreun mare merit pentru numele venite anul acesta la CineSat. Domnia sa doar conduce o asociație culturală care anul acesta a mai primit și niște bani de la stat pentru acest proiect. S-ar părea că altă pesoană, un anume domn regizor, ar fi fost de fapt cel care a atras la Lerești aceste nume. Cert este un lucru: CineSat, prin nișa identificată, este o idee fabuloasă, care într-adevăr ar putea deveni un brand și un festival de anvergură națională. Dar nu va ajunge niciodată la acest nivel cu o astfel de organizare. Pentru că indiferent cât de mari sau de mici ar fi numele invitaților, vor avea senzația că de fapt vin în concediu la munte, la Lerești, în loc să participe, realmente, la un festival!

Published in SOCIAL