Demisia salvatoare
Dacă nu va fi demis, Băsescu va purta povara unui imens vot de respingere. Oricât ar face pe viteazul, el mai are luciditatea să ştie ce-nseamnă cocoaşa a peste 7 milioane de voturi pentru demitere. Desigur, nu-i pasă ce vor gândi aceşti oameni când îl vor revedea la Cotroceni, dar defilarea lui pe la UE, cu această povară în spate, nu este prea confortabilă. Până la sfârşitul mandatului, ar fi privit ca un fel de Lukaşenko şi nimic mai mult. Va rămâne în istorie ca un preşedinte ilegitim, instalat cu forţa de o „juntă constituţională“, un fel de „Preşedinte Masă verde“, cum îl numea cineva – mult prea umilitor pentru orgoliul său bolnăvicios.
Aberaţia despre lovitura de stat s-a fumat şi n-o va mai putea invoca să facă pe victima. Absurditatea argumentului pe care l-a folosit în această campanie l-a acoperit de ridicol. Nimeni din Uniunea Europeană n-a crezut şi nu crede în halucinaţiile lui Băsescu despre lovitura de stat. Această diversiune, susţinută inconştient de nişte mutanţi politici, ce se pretind şi intelectuali, va rămâne una dintre cele mai ruşinoase tinichele atârnate în veci de coada acestui personaj malefic şi a clicii sale. Va fi mai mult decât penibil să iasă în lumea civilizată, după ce, la aşa-zisa „lovitură de stat“, plăsmuită de imaginaţia lui bolnavă, au participat peste 8 milioane de români! Minciuna, ridicată la rang de politică de stat, pe plan intern şi internaţional, a expirat.
Dacă va demisiona, Băsescu va scăpa de o izolare vecină cu disperarea. Revenirea la Cotroceni ar fi, pentru marele jucător, un chin. Guvernul nu l-ar băga în seamă, Parlamentul, nici atât. Drama lui este că alegerile sunt prea aproape pentru a mai fi depusă vreo moţiune de cenzură, iar revenirea „trădătorilor“ lui Oprea în tabăra PDL pare imposibilă. Singura lui jucărie va fi aceea care-i place cel mai mult: ticluirea de dosare penale împotriva adversarilor politici. Va trece la represalii împotriva celor din Guvern, Parlament şi presă care „l-au umilit“. Nu poate demite guvernul, dar îl poate decima. Nu poate dizolva Parlamentul, dar îl poate destructura cu ajutorul ANI şi a dosarelor penale.
E greu de crezut, însă, că asemenea acte iresponsabile de stat poliţienesc vor mai avea vreun ecou favorabil pe la Bruxelles, oricât de mulţi ar fi banii puşi în joc pentru vreo nouă campanie de susţinere. PPE şi-a văzut deja sacii în căruţă şi nu pare dispus să pluseze.
Pe plan intern, politica de cătuşe ordonată de Băsescu va spori şi mai mult ostilitatea poporului, iar prezenţa lui la Cotroceni va fi un bolovan electoral de gâtul PDL şi al fripturiştilor care se lipesc de acest partid în anunţata Mişcare Populară. Campania electorală a acestora, cu Băsescu în faţă, în spate sau în frunte, ar fi mană cerească pentru USL. Pentru a se salva electoral, PDL ar trebui, dimpotrivă, să-l extirpeze pe Băsescu din câmpul electoral, să-l ascundă şi să stea cât mai departe de el. Altfel, revolta oamenilor care au votat pentru demiterea lui şi s-ar trezi iarăşi cu el pe cap ar atinge paroxismul. Mesajele despre demisul, trişorul, şmenarul, laşul, mincinosul ar reduce la tăcere orice încercare a partidului lui Blagovei de a mai scoate capul în faţa electoratului.
În sfârşit, dar nu în ultimul rînd, dacă va demisiona, Băsescu îşi va păstra toate privilegiile conferite de lege foştilor preşedinţi – indemnizaţie şi locuinţă de protocol pe viaţă, cabinet, pază SPP, maşină de serviciu etc. Acestea nu i s-ar mai acorda, însă, în cazul în care ar fi demis. Legea face distincţie între demisia din proprie iniţiativă şi demiterea ca urmare a unui referendum. Iar Băsescu nu este dintre cei care să nu se gândească la propriile privilegii. Ba, dimpotrivă.
Publicat în ziarul AZI de marţi, 21 august 2012
