Alegerile parţiale pentru Parlament din acest weekend din Maramureş şi Neamţ au fost intens monitorizate şi dezbătute în presă. Rezultatele au fost destul de previzibile, în contextul în care, la Neamţ, şeful de acolo, Gheorghe Ştefan „Pinalty” este unul din liderii lipsiţi de scrupule de genul lui Mircea Andrei, ceea ce nu se poate spune în zona unde colegiul a fost câştigat de USL.
Pentru noi, cei din Argeş, nu a fost, repet, o surpriză, după ce am văzut pe viu „experimentul Vultureşti”, cu târlele de ţigani arvuniţi de PDL aduşi la vot- nu cu maşina, ci pe jos, la intimidare-, cu micii portocalii- ca un fel de desert la pomana de dinaintea votului-, cu zecile de maşini care cărau alegătorii deja „aranjaţi”, cu poliţia rurală de acolo care asista la toată desfăşurarea de forţe fără ca să poată face ceva, cu şefi de deconcentrate ameţindu-se prin căldură, de colo-colo, ca să arate cine e la putere.
Vultureştiul a fost prima luptă importantă- deşi nu era pe atunci creat USL- în care cei de la opoziţie şi cei de la putere şi-au implicat toate forţele. PSD a venit cu oamenii de la centru, PDL cu banii. Vultureştenii au ales...
Acum, deja se discută despre faptul cum „capacitatea de organizare” a lui Pinalty poate fi extinsă la nivel naţional la următoarele alegeri: sacoşe date până şi în ziua votului, spoturi de promovare difuzate în timp ce oamenii mergeau la vot, iarăşi cu oameni din administraţie implicaţi în campanie, cu microbuze care cărau votanţii. Şi, mai nou, cu un sistem de vot electronic care scana buletinul, care îi dădea pe cei ce mergeau să voteze că...de fapt au votat. Desigur, nimeni nu a suportat rigorile legii, deşi imaginile au fost cât se poate de clare. Ca atare, indiferent de cum va fi legea electorală, se impune o monitorizarea internaţională a alegerilor astfel încât nici puterea, dar nici opoziţia să nu mai recurgă atât de vehement la mijloace ilegale.
