Febra aurului care l-a cuprins brusc pe Traian Băsescu este sindromul unei boli suspecte. Acest om şi-a compromis în aşa hal credibilitatea încât nimic din ceea ce spune sau face nu mai poate fi luat ca atare, ci trebuie căutat în dedesubturi. Iar când îl auzi invocând argumente bombastice – de tipul că „are datoria să lase ţara în siguranţă, cu aur mai mult în trezorerie" – suspiciunea se transformă în semnal de alarmă.
Hotărârea dlui Băsescu de a porni Roşia Montană n-are nicio legătură cu situaţia din ţară, dar se pare că are legătură cu nişte angajamente politice pedeliste ajunse la scadenţă. Iar Băsescu ia asupra sa responsabilitatea de a debloca înţelegerile. Deplasarea sa de ieri, la faţa locului, este praf în ochii proştilor. Dacă vroia cu adevărat să se documenteze şi să afle nişte puncte de vedere, trebuia s-o facă înainte de a se ante-pronunţa.
Demagogia despre eroismul ducerii navei în port are valoare pentru femeiuştile care lăcrimează pe chei, făcând semne cu batista spre zarea albastră... Cam la fel stau lucrurile şi cu „eroismul" afişat de Traian Băsescu, atunci când anunţă atât de solemn „înfrângerea laşităţii" şi cum vrea el să asigure viitorul scumpei noastre ţărişoare fix din vânzarea aurului de la Roşia Montană.
Până una-alta, declaraţia preşedintelui României a mărit instantaneu de vreo opt ori valoarea acţiunilor pe bursă ale Gold Corporation! Să nu existe nicio legătură între această declaraţie şi structura misterioasă a acţionariatului mascat al acestei firme? Să fie excluse orice interese clientelare ale celui care a declanşat acest boom bursier? În ambele variante de răspuns, atitudinea lui Traian Băsescu este condamnabilă. Dacă a avut interese personale, orice comentariu este de prisos. Va rămâne în sarcina viitoarelor guvernări democratice să facă săpături şi să găsească probele.
Dacă a făcut, însă, această declaraţie fără vreun interes personal, Băsescu este la fel de culpabil pentru „naivitatea" de a nu fi anticipat efectele economice imediate ale declaraţiei sale. Puţin probabil, totuşi, ca un „jucător" de talia sa să nu ştie exact ce face şi ce ţinteşte printr-o asemenea declaraţie... În contextul unui proiect atât de controversat, rolul unui preşedinte de ţară este cel al medierii, cu prudenţă şi egală receptivitate către toate punctele de vedere. Dar Băsescu face şi în acest caz pe jucătorul, afişând o implicare partizană inadmisibilă.
Colac peste pupăză, mai face şi pe principialul, scoţând din pălărie tot felul de explicaţii şi justificări, de parcă, din nou, ar avea de-a face cu un popor de retardaţi mintal.
Mărirea arbitrară a rezervei de aur a Băncii Naţionale nu are niciun fundament ştiinţific sau economic. Şi de ce e musai să fie mărită cu aur de la Roşia Montană, peste nu se ştie câţi ani, la nu se ştie ce preţ?
Afirmaţiile lui Traian Băsescu privind necesitatea suplimentării rezervei de aur nu justifică urgentarea proiectului Gold Corporation, întrucât vor trece mulţi ani până când BNR va putea cumpăra aur din minele de la Roşia Montană.
Nu există nicio legătură între criză şi rezervele de aur de la Roşia Montană. În plus, ceea ce nu spune dl Băsescu este că, în prezent, nu există nicio prevedere contractuală ca 4 la sută din aurul extras de Gold Corporation să ajungă, fizic, în trezoreria băncii centrale. BNR va cumpăra – dacă va dori – aur de acolo la preţul pieţei, plus TVA, bineînţeles. Acel 4 la sută, fluturat de dl Băsescu pe la televiziuni, reprezintă redevenţă plătibilă în bani, în funcţie de valoarea raportată a producţiei extrase.
Mai mulţi analişti din România şi de pe pieţele internaţionale susţin că preţul-record de acum al aurului este unul speculativ, iar aceste cotaţii vor scădea pe viitor. Or, dl Băsescu vrea să vadă musai proiectul început înainte de a se încheia mandatul său. Dl Băsescu se grăbeşte. De ce oare?! În logica domniei sale şi citându-l întocmai, cum se pronunţa în 2004 despre premierul francez, nu cumva e vorba de graba de a-şi lua tainul?
Pentru potentaţii ţării, Roşia Montană este afacerea secolelor XX şi XXI la un loc. Din această perspectivă, este de înţeles ambiţia lui Băsescu „s-o pună". Dacă mai rezolvă şi aurul de la Roşia Montană, se poate retrage liniştit, cu un ghiul ca amintire, nelăsând vreun colţişor din ţara asta fără să-l facă vraişte.
Publicat în ziarul AZI de marţi, 30 august 2011
Demagogia despre eroismul ducerii navei în port are valoare pentru femeiuştile care lăcrimează pe chei, făcând semne cu batista spre zarea albastră... Cam la fel stau lucrurile şi cu „eroismul" afişat de Traian Băsescu, atunci când anunţă atât de solemn „înfrângerea laşităţii" şi cum vrea el să asigure viitorul scumpei noastre ţărişoare fix din vânzarea aurului de la Roşia Montană.
Până una-alta, declaraţia preşedintelui României a mărit instantaneu de vreo opt ori valoarea acţiunilor pe bursă ale Gold Corporation! Să nu existe nicio legătură între această declaraţie şi structura misterioasă a acţionariatului mascat al acestei firme? Să fie excluse orice interese clientelare ale celui care a declanşat acest boom bursier? În ambele variante de răspuns, atitudinea lui Traian Băsescu este condamnabilă. Dacă a avut interese personale, orice comentariu este de prisos. Va rămâne în sarcina viitoarelor guvernări democratice să facă săpături şi să găsească probele.
Dacă a făcut, însă, această declaraţie fără vreun interes personal, Băsescu este la fel de culpabil pentru „naivitatea" de a nu fi anticipat efectele economice imediate ale declaraţiei sale. Puţin probabil, totuşi, ca un „jucător" de talia sa să nu ştie exact ce face şi ce ţinteşte printr-o asemenea declaraţie... În contextul unui proiect atât de controversat, rolul unui preşedinte de ţară este cel al medierii, cu prudenţă şi egală receptivitate către toate punctele de vedere. Dar Băsescu face şi în acest caz pe jucătorul, afişând o implicare partizană inadmisibilă.
Colac peste pupăză, mai face şi pe principialul, scoţând din pălărie tot felul de explicaţii şi justificări, de parcă, din nou, ar avea de-a face cu un popor de retardaţi mintal.
Mărirea arbitrară a rezervei de aur a Băncii Naţionale nu are niciun fundament ştiinţific sau economic. Şi de ce e musai să fie mărită cu aur de la Roşia Montană, peste nu se ştie câţi ani, la nu se ştie ce preţ?
Afirmaţiile lui Traian Băsescu privind necesitatea suplimentării rezervei de aur nu justifică urgentarea proiectului Gold Corporation, întrucât vor trece mulţi ani până când BNR va putea cumpăra aur din minele de la Roşia Montană.
Nu există nicio legătură între criză şi rezervele de aur de la Roşia Montană. În plus, ceea ce nu spune dl Băsescu este că, în prezent, nu există nicio prevedere contractuală ca 4 la sută din aurul extras de Gold Corporation să ajungă, fizic, în trezoreria băncii centrale. BNR va cumpăra – dacă va dori – aur de acolo la preţul pieţei, plus TVA, bineînţeles. Acel 4 la sută, fluturat de dl Băsescu pe la televiziuni, reprezintă redevenţă plătibilă în bani, în funcţie de valoarea raportată a producţiei extrase.
Mai mulţi analişti din România şi de pe pieţele internaţionale susţin că preţul-record de acum al aurului este unul speculativ, iar aceste cotaţii vor scădea pe viitor. Or, dl Băsescu vrea să vadă musai proiectul început înainte de a se încheia mandatul său. Dl Băsescu se grăbeşte. De ce oare?! În logica domniei sale şi citându-l întocmai, cum se pronunţa în 2004 despre premierul francez, nu cumva e vorba de graba de a-şi lua tainul?
Pentru potentaţii ţării, Roşia Montană este afacerea secolelor XX şi XXI la un loc. Din această perspectivă, este de înţeles ambiţia lui Băsescu „s-o pună". Dacă mai rezolvă şi aurul de la Roşia Montană, se poate retrage liniştit, cu un ghiul ca amintire, nelăsând vreun colţişor din ţara asta fără să-l facă vraişte.
Publicat în ziarul AZI de marţi, 30 august 2011
