Aflat în turneu electoral prin ţară, candidatul la preşedinţia PDL Theodor Paleologul (pe numele său corect) face tot felul de declaraţii năstruşnice.
La Craiova şi-o dorea pe „porumbiţa“ Elena Udrea ca prima sa adjunctă, dacă va câştiga şefia partidului. La Bistriţa a repetat că va conta pe inspiraţia Sfântului Duh, la Satu Mare a declarat că este cel mai simpatizat candidat „din tot areopagul pedelist“, la Bistriţa a fost ultimul dintre cei trei care şi-a prezentat moţiunea, declarând că a fost „ca un desert după o masă lungă şi grea“. Mai deunăzi spunea că-i place comparaţia pe care i-o fac unii jurnalişti cu Don Quijote, dar se consideră un pic şi de Sancho Panza, adică mai realist şi mai pragmatic.
Personajul este privit cu umor şi oarecare îngăduinţă. Ca să citez ce scria pe un site de ştiri, „multă lume îl consideră un fel de prost al satului, un Gâgă al PDL, al cărui unic merit este că are un tată meseriaş“. Greu se pot reprima zâmbetele ori de câte ori vine vorba despre cel supranumit „Pleaşcă“. Majoritatea oamenilor cu bun simţ îl consideră lipsit nu de realism, ci de simţul ridicolului.
Cu tot haloul comic care-i înconjoară această candidatură, Pleaşcă nu trebuie luat în derâdere. El întruchipează arhetipul unui anume tip de politician, care tinde să confişte politica românească pentru simplul motiv că „i se cuvine“.
În pofida tonului şăgalnic, adesea umil şi aparent detaşat de orice miză cu care-şi prezintă propria-i aventură, Pleaşcă este mistuit de nişte ambiţii devastatoare de glorie şi de putere. Este un personaj pentru care noţiunile de carierism, parvenitism, servilism şi oportunism nu au niciun fel de secret. Face parte din categoria modernă a vânătorilor de CV-uri, a celor care-şi trec o şcoală de vară ca şi cum ar fi o academie, pentru ca apoi să-ţi dea cu CV-ul în cap, ca să-ţi arate ce studii are... Cu numai câteva articole publicate, în „Ziua“ din 2004, împotriva lui Ion Iliescu (ca răzbunare la refuzul acestuia de a-l „ajuta“ cu o sinecură în diplomaţie!) şi, probabil, după mai multe telefoane date lui Băsescu de prieteni ai tatălui său, în 2005 a ţâşnit direct în funcţia de ambasador la Copenhaga, cu care şi-a inaugurat şi cartea de muncă.
Exploatând la maximum siajul numelui şi renumelui tatălui său, Paleologul jr. n-a ratat nicio ocazie de a adulmeca mereu mirosul puterii. În 2008, a mutat bobii de la PNL (care-l trimisese ambasador!) la PDL (care avea să-l facă deputat şi, după multe milogeli, ministru). Are un irepresibil instinct al papucului sultanului şi o inegalabilă capacitate de a lua forma vasului în care poate parveni. Viteza uluitoare cu care a ştiut să intre în graţiile Elenei Udrea – în timp ce alţii stau la coadă, de ani de zile, pentru o asemenea şansă! – este pilduitoare. Recenta declaraţie a acesteia, că organizaţia PDL Bucureşti îl va susţine pentru postul de prim-vicepreşedinte (!) este elocventă.
E drept că şi această susţinere este în logica iezuită a dnei Udrea, care va prefera să mai aibă la vârful PDL încă o slugă devotată, care nu-i va ieşi din cuvânt, decât vreun băţos cu personalitate dintre fondatorii PD, care se luptau cu PSD când „unele blonde erau în anturajul lui Petrache şi Bittner“, cum spunea Radu Berceanu.
Candidatura lui Pleaşcă şi susţinerea Porumbiţei nu trebuie luate în derâdere. Paleologul ştie exact ce vrea de la viaţă. Pentru aceste alegeri în partid, a stat multă vreme deoparte scrutând orizontul, ca un motan pe acoperiş ce pândeşte pe sub mustăţi la porumbiţă!... S-a încurcat cu aşa-zişii reformişti exact cât a fost cazul. N-a pus vreo semnătură pe documentul acestora pentru că şi-a dat seama că nu ei vor da funcţii. Ca să-şi securizeze şansele pentru o funcţie, indiferent de cine va câştiga, n-a semnat nici moţiunile lui Blaga ori Boc.
Dar setea de putere nu putea să-l lase pe margine. El priveşte spre ceea ce crede că va fi Viitorul, cu V mare: nici Blaga, nici Boc, nici măcar Băsescu, ci Elena Udrea! Aşa se face că a scris o moţiune intitulată chiar aşa, „Privind spre viitor“, un text bazat exclusiv pe dorinţele şi ideile Elenei Udrea despre Bucureşti.
Cu muniţia candidaturii la preşedinţie (trecută deja în CV!), speră să câştige reduta unei funcţii de prim-vicepreşedinte, la care nu s-a dat în lături să-şi depună o candidatură în paralel. Este singurul cu dublă candidatură dintre cei trei!
„Lucrurile importante trebuie să le încerci de mai multe ori. Eu, ca să intru la Ecole Nationale Supérieure, la Paris, am încercat de trei ori. Sunt un om încăpăţânat. Poate pentru conducerea partidului încerc de mai puţine ori“.
Declaraţia asta vorbeşte de la sine despre ambiţiile de parvenire ale lui Pleaşcă.
Până le va împlini, el are răbdare, adună puncte şi se uită pe sub sprâncene: „Fiecare vot în plus e un mare câştig şi sper să adun suficiente încât să pot cântări suficient de greu în deciziile partidului“. Agăţat din orice poziţie de trenul puterii, el ne spune că merge la Huşi ca să credem noi că merge la Bârlad, dar el chiar la Huşi se duce!
Acest editorial poate fi citit si in numarul de luni, 9 mai, al cotidianului Azi
