Scandalul spionării izbucnit la Iaşi l-a determinat pe Traian Băsescu să iasă de două ori în aceeaşi zi (la „Ziarul Financiar" şi, seara, hodoronc-tronc la TVR) pentru a spune aceelaşi lucruri, doar-doar atenţia publică se va abate spre alt subiect.
Constituţie, Rusia, referendum – subiecte tari, ca lumea să uite de videocamerele găsite în pereţi.Dar Watergate-ul de Iaşi este un episod care loveşte prea dur în inima democraţiei pentru a putea fi acoperit sub preşul tribulaţiilor prezidenţiale.
Neglijenţa, voită sau nu, a celor „cu tehnica" ajută imens democraţia românească, dând la o parte un colţ din vălul statului de drepţi, securisto-comunist, reinstaurat de Băsescu în numai câţiva ani.
DNA a asistat în direct şi la oră de vârf cum i se dezvelea aparatura pitită în tencuială. Încercând, cu disperare, să salveze ce se mai putea, DNA i-a chemat la discuţii chiar atunci, pe loc, pe cei doi demnitari vizaţi. „Vorbitorul" a avut loc abia a doua zi dimineaţa.
Cei doi demnitari au fost chemaţi să li se spună nimic. De ce suntem acuzaţi? Nu vă putem spune. Există vreo plângere penală? Nu vă putem spune. Vreun denunţ? Nu vă putem spune. Sesizare din oficiu? Nu vă putem spune. În ce fază procesuală ne aflăm? Nu vă putem spune. Ce va urma? Nu vă putem spune.
O întreagă maieutică a terorii psihice prin intimidare a fost pusă în mişcare de o instituţie care a fost învăţată că drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti sunt nişte abstracţiuni demne de tot dispreţul.
Lumea aştepta o demisie sau măcar o explicaţie. În loc de asta, DNA s-a angajat să ancheteze... împrejurările prin care a fost deconspirat! Ca să nu mai repete greşelile data viitoare.
Ce rol aveau acele camere ascunse în perete? Să-l pândească neîncetat pe cel de la birou, doar-doar va putea fi înhăţat cândva, nu se ştie când şi nici cu ce prilej. Unde mai există, în lumea democratică, o asemenea prezumţie de vinovăţie? Dacă lăsa cineva un plic oarecare pe masa din birou, ce se întâmpla? Săreau imediat băieţii de după dulap să-i pună cătuşele celui de la birou?
Acele camere mai au, însă, un rol: depun mărturie prin ele însele despre statul securisto-comunist în care trăim.
Mergând pe fir, la propriu şi figurat, gafa DNA îi mai trage şi pe alţii. Firul din cameră, pleca undeva. Probabil spre o duză de telefon. De la duză, firul ajungea la un server din clădire. Probabil, al STS. De la server, firuleţul se întindea spre o centrală telefonică. Probabil a instituţiei şi/sau a operatorului de telefonie fixă. Iar de aici, un bypass ducea semnalul spre monitorul din faţa un „telespectator" avizat...
Legea spune că într-o instituţie publică nu se poate intra decât cu acordul şefului respectivei instituţii. Existenţa mandatului nu exclude obligaţia aprobării operaţiunii de către şeful instituţiei unde se pune „tehnica" şi a operatorului de telefonie implicat, pe baza cererii scrise a deţinătorului de mandat. De ce nu se dau publicităţii aceste documente, dacă ele sunt perfect legale? Spartul peretelui, drişcuiala, lavabila... conexiunile... toate astea nu se pot face ca Samantha, din mişcarea nasului...
Preşedintele CJ Iaşi face caz de studiile şi cultura sa, dar are dificultăţi în a explica vizita sa matinală la DNA, înaintea începerii oficiale a programului şi înaintea sosirii celor doi împricinaţi şi nici nu poate justifica interdicţia pe care le-a dat-o tuturor funcţionarilor de a mai rămâne în clădire după ora 16!... Prietenii ştiu de ce.
El spune, în schimb, că „DNA are dreptul să vegheze"! Grăbindu-se, ca şi DNA, să dreagă busuiocul, dl preşedinte judeţean a mai comis o gafă monumentală: a chemat SRI-ul să verifice dacă prin pereţii altor bioruri nu mai sunt cumva nişte microfoane ascunse! Adică i-a chemat pe cei care pun microfoane prin pereţi să verifice dacă au mai pus şi altele! A chemat la ordin SRI-ul local de parcă chema salvarea la o naştere spontană. Iar SRI-ul, docil, a venit. Şi a spus, ghiciţi?, că nu mai sunt microfoane...
Superb devotament al dlui preşedinte judeţean faţă de starea de confort a subalternilor săi. Chiar faţă de securitatea lor, am putea spune!...
Lucrurile nu pot rămâne aşa, dacă mai vrem un viitor pentru democraţie în ţara asta.
Marile conştiinţe civice ale naţiei se fac că plouă. Sunt ocupate cu scrierea şi repetiţiile la odele închinate lui Băsescu ori cu agenda partidului în care au primit funcţii şi răspunderi.
Dar dacă în timpul lui Iliescu şi Năstase se întâmpla aşa ceva, alde Mungiu şi Macovei, în semn de protest, se aruncau de la etaj, NATO era chemată să intervină, Liiceanu dădea de-azvârlita cu mici după Onaca în curte la Stolojan, iar Pleşu intra în greva foamei, conform reţetelor din „Larousse"-ul medical care-l învaţă să aibă grijă de propriul corp.
În condiţiile date, există doar o variantă care poate face, cât de cât, lumină: cei în cauză să dea în judecată procurorii DNA, ca persoane fizice, cu care să se judece până în pânzele albe, inclusiv la CEDO.
Publicat în ziarul AZI de luni, 23 mai 2011
