Atitudinea lui Traian Băsescu despre referendum este o dovadă a haosului verbal cu care el inundă spaţiul mediatic atunci când are de acoperit realităţi neconvenabile. La mijloc nu este vorba doar de tactica diversiunii, ci şi de mularea convingerilor sale după relieful intereselor de moment.
Când a fost suspendat de Parlament, Traian Băsescu a scos din mânecă marota întoarcerii la popor. A sanctificat referendumul ca substitut al puterii legislative şi a proclamat „întâlnirile cu poporul" – trimestriale, în Piaţa Universităţii – ca o formă a Consiliului de Stat.
Acum, pentru Traian Băsescu, referendumul este precum colesterolul: referendumul bun e cel care-i convine în demolarea Parlamentului, şi referendumul rău e cel din Capitală, care ar împiedica intenţiile Elenei Udrea.
Ştiind că opinia bucureştenilor este contrară dorinţei sale, Traian Băsescu proclamă că „nu-i nevoie de niciun referendum". Consultarea cu poporul, pe care tot el o proclama nu demult, s-a evaporat! Organizarea Capitalei se va legifera la „impuse", prin asumarea răspunderii de către Guvern.
Într-o perioadă în care şandramaua puterii se clatină, Băsescu stabileşte o altă prioritate: stabilitatea. Nu cumva să fie vreun deranj prin actuala majoritate parlamentară, pentru că s-ar afecta deficitul; ar creşte inflaţia; sau cursul; sau timpul probabil; sau şeptelul de animale; sau sistemul de irigaţii; plus fondul silvic... Dl Băsescu ne dă de înţeles că totul s-ar deregla în ţară dacă gaşca Udrea & Oprea ar pleca de la guvernare...
E musai să rămânem cu acest guvern. „Stabilitatea politică înseamnă stabilitatea alianţelor, a structurii politice" şi „nu guverne provizorii şi soluţii lipsite de credibilitate", ne anunţă dl Băsescu. Dar ce credibilitate are un prim-ministru pe care l-a repus în funcţie, după ce – caz unic în lume – fusese demis prin moţiune de cenzură? Ce credibilitate să aibă majoritatea parlamentară pe care domnia sa a ticluit-o, cu o majoritate parlamentară ce include un partid de adunătură, care participă la putere fără să fi participat la alegeri?
Şi ce credibilitate să mai aibă PDL-ul, din moment ce nici Elena Udrea nu mai înţelege de ce a trebuit să cheltuiască bani mulţi pe afişe care promovau referendumul în Capitală, iar acum, brusc, acesta n-ar mai fi necesar!..
Dl Băsescu vrea stabilitate, dar nu în general, ci stabilitatea actualei formule de putere, chiar dacă este total compromisă în percepţia populaţiei.
Spectacolul ipocriziei continuă. „Eu nu am cum să impun un premier, doar coaliţia poate", a răspuns candid dl Băsescu la întrebarea dacă actualul premier mai rămâne mult timp în funcţie. Apoi face o mărturisire de-a dreptul emoţionantă: „I-am sprijinit cât am putut, dar nu pot decide pentru coaliţie". În momentul ăsta, apa din paharele de pe masă a îngheţat instantaneu!
Virajul larg pe care dl Băsescu îl dă Titanicului personal, luând distanţă de PDL, cu speranţa că va evita izbitura de aisbergul fatal al actualei guvernări, este laş şi tardiv. Băsescu nu se poate deroba de răspunderea directă pe care o are în situaţia provocată în ţară. Declară senin că „partidele guvernează, nu preşedintele!". Drept exemplu a dat creşterea TVA, pe care domnia sa n-ar fi vrut-o, preferând „impozitarea tuturor pensiilor cu 10%". În realitate – ştie toată lumea – Băsescu a decretat o scădere cu 15% a pensiilor, propunere atât de grosolan ilegală şi neconstituţională încât până şi aservita sa Curte Constituţională s-a simţit obligată s-o respingă.
Dar culmea în materie de etnobăsisme halucinogene constă în următoarea declaraţie, făcută tot la TVR: „Obiectivul meu nu mai este ce face PD-L (la alegeri) în 2012". Propoziţie la auzul căreia mâţele de prin Cotroceni s-au ridicat brusc în coadă, iar curcile au început să râdă instantaneu prin grămezile de lemne!...
Publicat în ziarul AZI de marţi, 24 mai 2011
