Titlul are doar o simplă potrivire la iambi şi trohei cu piesa „Blonda, chiorul şi piticul" şi nicio altă legătură.Tripticul în cauză reprezintă zestrea pe care dna Elena Udrea a declarat că a avut-o la intrarea în politică. Mesajul pe care a vrut să-l dea la tot natul este că sunt total neavenite reproşurile ori aluziile răutăcioase că luxul ţinutei sale vestimentare, ca şi averea considerabilă pe care o are ar fi legate de politică. Doamna Udrea a vrut să decarteze din vreme un subiect ce-ar putea să devină incomod pentru planurile sale de viitor, anunţând curioşii, de acum şi de mai târziu, că era bogată înainte de a se îmbrăţişa cu politica.
Problema dnei Udrea este nu a averii cu care a intrat în politică, ci a acareturilor cu care a ieşit din Gara de Nord, la prima sa venire în Bucureşti.
Între ieşirea din gară şi intrarea în politică dna Udrea a trăit lucruri ce pot fi mult mai interesante decât tocurile, genţile şi merţanele pe care le-a agonisit în acest răstimp. De pildă, care va fi fost imboldul său lăuntric pentru a se apuca de politică? Când o fi avut această iluminare, a nevoii de a se sacrifica, cu avere cu tot, în folosul binelui – şi banului – public?
Cine o fi fost, oare, acel anonim laborator şlefuitor de diamante, care a sesizat cu atâta viziune că în fătuca modestă de pe lângă Buzău zac laolaltă sclipitoarea deputată de astăzi, avocatul strălucit al RAAPPS, mama vitregă atât de devotată, profesorul universitar dr., ministrul ultraperformant cât trei miniştri, omul între oameni şi femeia între femei, politicianul de renume mondial, şi chiar norvegian, „Clopoţelul" redeşteptării energiei româneşti, iubitoarea neînfrânată şi dezinteresată de putere, zâna melopeelor şi „Doamna" nu a stenogramelor din portul Constanţa, ci a cucurbitaceelor, vorba poetului, care umple cu atâta prea-plin politica românească? Cui va trebui să aducem, oare, prinosul nostru de recunoştinţă pentru o asemenea veritabilă pleaşcă, picată nu pe capul îngust şi nemeritat al unui partid, ci pe spinarea largă a întregului popor?
Un vizionar scrutător va fi fost acela care a pariat pe această veritabilă perlă neaoşă de Pleşcoi, din moment ce, atunci când a candidat pentru Parlament, părea o biată Cenuşăreasă, care a putut să etaleze, în direct şi la oră de vârf, ca argumente pentru care să fie votată, doar mopul şi găleata pentru curăţenie, ca şi cârligele de tricotat pulovere, manevrate – ambele categorii de ustensile – cu egală gingăşie şi persuasiune...
Nu mai departe decât ieri s-a anunţat un nou triumf al lucidităţii Guvernului, care a comis, în sfârşit, un gest reparatoriu pentru ignoranţa sa de până acum: a creat un comitet special pentru strategia de turism în România, format exclusiv din miniştri – şi anume doar din cei ai Transporturilor, Educaţiei, Sănătăţii şi Mediului – coordonaţi, se înţelege, de către ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, însăşi doamna Elena Udrea.
Mult i-a mai trebuit premierului să constate că ministerul Turismului are succese atât de năvalnice încât nu mai pot fi prididite decât cu ajutorul altor patru miniştri, subalternizaţi sub bagheta ilustră a doamnei Udrea. Şi nu era mare păcat ca un asemenea om să aibă insomnii din cauza unui credit netrebnic, un mărunţiş, acolo, de vreo 3 milioane de euro? În sfârşit, această povară – care nu era a unui singur om, ci, am putea spune, a întregii naţiuni, prin efectele pe care le antrena – a fost în sfârşit învinsă. Dna Udrea ne-a anunţat, tot ieri, că a scăpat. Acum îşi poate dedica întreaga energie binelui turismului şi poporului, în general.
Când îşi ridică privirea de la treburile ţării şi scrutează zarea portocalie spre viitorul luminos al partidului său, minunata colegă şi soră şi camaradă de idei risipeşte cu generozitate funcţii şi candidaturi, pe care suratele din partid se întâmplă chiar să le ia în serios. Iat-o, de pildă, pe Sulfina Barbu, mare om, mare caracter, abia pomenită în treacăt că ar putea să fie nominalizată pentru alegeri la Primăria Capitalei, că a şi început să-şi intre în rol, dând deja declaraţii ca un veritabil primar general virtual. Se pregăteşete Monica Macovei, căreia de asemenea aceeaşi darnică şi generoasă dnă Udrea i-a făcut un brânci de aluzie că ar fi o candidatură nimerită la Primăria Bucureştilor...
Tocul, geanta şi merţanul de la intrarea în politică sunt acum doar nişte biete amintiri sentimentale. Dna Udrea a intrat în altă etapă. Şi ne-a încredinţat că are foarte clar în minte cariera pe care o va urma, spre binele ţării şi al poporului său pe care-l iubeşte atâta...
Publicat în ziarul AZI de miercuri, 1 iunie 2011
