De vreo săptămână, toată lumea face „regionalizare". Primari, viceprimari, consilieri, oameni pe uliţele satului, pe la crâşme ori peste tarabele din pieţe, toţi discută despre regionalizare. Băsescu poate să hăhăie liniştit; deocamdată, şi-a atins scopul.
Nimeni nu mai bagă în seamă scumpirile generalizate, spolierea producătorilor de legume de către tot felul de intermediari şi traficanţi, anunţata reducere a subvenţiilor la căldură, majorarea tarifelor la energie şi alte lucruri care compun viaţa reală a României.
Nimeni nu se gândeşte să tragă de brăcinar Guvernul pentru politicile sale catastrofale, toţi se ocupă de „regionalizare". Câte judeţe la câte reşedinţe, câte paie la câţi măgari, câte frunze tăiate la câte pisici...
După ce Băsescu a aruncat bolovanul în apele şi-aşa tulburi ale politicii româneşti, mulţi s-au aruncat să-l scoată, neştiind, însă, de unde să-l apuce. Singurii care au rămas cu picioarele pe pământ au fost politicienii UDMR, care au constatat un lucru simplu: proiectul de regionalizare de cae tot vorbeşte Emil Boc nu există!
Dar diversiunea naţională a reorganizării a dezvăluit câteva comportamente care ilustrează lipsa de responsabilitate a celui care este, totuşi, primul ministru al acestei ţări. Bietul Boc nu e vinovat că s-a trezit în această funcţie, dar asta nu înseamnă că este scutit de responsabilităţile pe care le poartă. De exemplu, aceea privind nerespectarea legii.
Emil Boc a alergat pe la televiziunea şi radioul public, căznindu-se să se dezmeticească el însuşi pe traseu în legătură cu ce vrea să fie reorganizarea asta teritorială şi cu ce se mănâncă ea. A reuşit doar să ambaleze în gol şi să se afunde, pe măsură ce vorbea, într-o demagogie tot mai adâncă.
Cu seninătatea celui care, dacă-l scuipi, râde tâmp şi zice că plouă, Boc a afirmat că, pentru retrasarea graniţelor între judeţe, la nivel naţional, nu este nevoie de niciun referendum. Acesta ar fi obligatoriu doar atunci când se fac retrasări de graniţe administrative la nivel local... Vorba jurnalistului Radu Tudor: dl Boc ar trebui să ia seama că cine nu face referendum, va face puşcărie.
Apoi, tot premierul încerca să argumenteze că, pentru a-şi rezolva diversele probleme, oamenii nu vor face „niciun kilometru în plus" faţă de actualele reşedinţe de judeţ. Cum? Păi, actualele instituţii deconcentrate, direcţii judeţene şi prefecturi se vor transforma în filiale şi oficii prefecturale, astfel încât vor avea aceleaşi atribuţii ca şi până acum. Reducerea de personal – o iluzie, reducerea birocraţiei – o himeră.
A fost întrebat de un moderator dacă s-au făcut calcule asupra costurilor presupuse de această trambalare. A dat din umeri, nefiind capabil să pronunţe vreo cifră.
A fost întrebat ce se va întâmpla cu atribuţiile actualelor consilii judeţene. A răspuns că vor fi trecute la primării. Dar de ce nu le trece de pe acum, în actuala organizare? Cine împiedică guvernul să transfere atribuţiile ministerului doamnei Udrea la nivelul consiliilor judeţene, iar ale acestora la consiliile locale? Păi, îl împiedică exact interesele electorale şi cele ale clientelei politice a PDL-ului său. Raţiunea de a fi a doamnei Udrea în ce ar mai consta, atunci?
Emil Boc face politică mincinoasă şi din ceea ce ar trebui să fie o argumentaţie strict administrativă. Afirmă că proiectul-fantomă are în vedere desfiinţarea baronilor PSD şi PNL, care conduc, în prezent, consiliile judeţene. Despre cei ai PDL tace mâlc. Dar gândirea patologică este în altă parte: el vrea să scape de nişte oameni desfiinţându-le funcţiile! Se luptă cu adversarii politici răzbunându-se pe instituţiile conduse de aceştia.
Calea pe care o gândire sănătoasă şi democratică o poate aborda în astfel de cazuri este cu totul alta. Legea să fie aplicată în toate cazurile, iar PDL să propună, la alegeri, candidaţi străluciţi, care să ia baronilor pesedişti ciolanul din fasole. „Pleaşcă", de pildă, se şi vede candidat la Primăria Capitalei. Pentru colecţia sa din CV. Foarte bine. A mai anticipat şi Cezar Preda nişte posibile rivalităţi pedelisto-useliste la alegerile locale. Foarte bine. Cel mai bun să învingă la vot.
Deci, soluţia este cu totul alta decât poate debita gândirea mult prea obosită şi deloc educată întru democraţie a bietului domn Boc.
Publicat în ziarul AZI de vineri, 17 iunie 2011
