Esenţa discuţiilor de ieri, de la Cotroceni, s-a comprimat în ultima reacţie a lui Traian Băsescu. A fost reacţia unui rege obosit, părăsit şi gol. O reacţie a disperării.
Fără aer, cu buzele uscate şi ochii năclăiţi, Băsescu a încercat o ultimă înţepătură de scorpion, ca o răzbunare după o partidă pierdută. După ce întâlnirea, practic, se terminase şi presa îşi decuplase microfoanele, s-a apropiat de Crin Antonescu, crezând că-i dă lovitura fatală: „Îţi place ca PNL să rămână în opoziţie şi după 2012?". Deci, s-a dus nu la Ponta. Şi nici n-a vorbit cu voce tare. Nici în prezenţa amândurora. I s-a adresat doar lui Antonescu. Pe şoptite. Ameninţător!... Căci ăsta-i caracterul scorpionului.
Ultima speranţă a lui Băsescu şi PDL este aceea despre care am scris nu o dată – şi anume ca PNL să defecteze în 2012 şi să se realăture PDL, într-o ciorbă reîncălzită a Alianţei D.A.
Prin reacţia finală, Traian Băsescu a dat măsura întreagă atât a neputinţei sale, cât şi a aliajului profund antidemocratic din care este alcătuit.
Neputinţa era vădită, ca într-un meci de box în care încasează lovitură după lovitură, replicând doar cu poze şi clişee din partide de altădată. A dus atât de jos nivelul discuţiei, încât nu s-a ferit să recurgă la arma sa preferată, dobândită prin periferia coclaurilor prin care s-a preumblat, şi anume atacul la persoană. Aluziile, rostite printre dinţii strânşi, la oarece contracte de consultanţă ale lui Victor Ponta exprimă nu numai o practică tipic securistă, de om care se hrăneşte numai din dosare şi note informative, ci şi o incapacitate funciară de a duce o luptă deschisă pe frontul exclusiv al ideilor. Simţind că pe acest front pierde la puncte în fiecare repriză, Traian Băsescu, cel care este preşedinte de ţară fără să fi câştigat alegerile pe teritoriul ţării, n-a ezitat să încerce o lovitură cu cuţitul pe la spate!
Iar vocaţia antidemcratică a acestui fost comandant de vapor, care confundă liderii politici cu nişte matrozi ce trebuie să stea doar în sala maşinilor, a rezultat cel mai elocvent din însăşi această ameninţare. Din reamintirea faptului că numai el poate aduce la guvernare pe cine „vrea muşchii lui", indiferent de rezultatul alegerilor. Aşa se explică şi furia cu care a răspuns apelului celor doi lideri ai opoziţiei pentru reîntoarcerea la popor.
Clamată, ani în şir, cu gura plină şi cu steaguri fâlfâind pe tribune improvizate, reluată de ecoul deontologilor cu simbrie şi de toţi trompetiştii Cotrocenilor, reîntoarcerea la popor este, acum, pentru Traian Băsescu, o cruntă pedeapsă. Insistenţa lui Ponta şi Antonescu în a-i spune că nimeni nu deţine, într-o democraţie, adevărul absolut şi că este nevoie de opţiunea largă a tuturor cetăţenilor în chestiuni de importanţă naţională, l-a scos, pur şi simplu, din sărite pe Traian Băsescu.
Singura replică pe care a putut s-o mai îngaime a fost un fel de avertisment palid şi improvizat, adresat celor doi: „Am reţinut că vreţi să introduceţi ţara în instabilitate politică". Această teză va deveni, fără îndoială, refrenul corului de lăudători ai lui Băsescu din zilele următoare.
Or, a spune că alegerile democratice, chiar anticipate, sunt o formă de „instabilitate politică" înseamnă gândire totalitară de cea mai pură speţă. Când i-a convenit, făcea apel la popor. Chiar trimestrial. Când nu-i mai convine, alegerile democratice sunt sursă de... „instabilitate politică".
În întâlnirea cu principalii lideri ai opoziţiei, Traian Băsescu a pierdut la puncte nu „o partidă" de opinii politice.
El a pierdut, definitiv, pariul cu propria sa ambiţie, de a poza mereu altfel decât este în realitate. A păcălit multă lume din această ţară, iar acum simte că începe să nu mai poată păcăli pe nimeni cu trucurile sale diversioniste.
Vorbea în neştire despre referendumul „celor 300 de parlamentari", ca şi cum acel plebiscit se referea la întreaga Constituţie, inclusiv la reorganizarea administrativ-teritorială a ţării. Ceea ce e fals.
Semnificativă pentru demagogia securisto-comunistă a lui Traian Băsescu a fost tocmai această invocare a unui referendum vechi într-o discuţie în care nu mai vroia să audă de aşa ceva.
Vorbea despre descentralizare, susţinând, totodată, că primarii trebuie să rămână, în continuare, la cheremul şi pixul ministrei sale favorite, Elena Udrea, şi să doarmă cu poza acesteia sub pernă.
Invoca un referendum care l-a salvat la prezidenţiale, refuzând, însă, referendumurile legale prin care oamenii fiecărui judeţ trebuie să fie consultaţi dacă sunt ori nu de acord cu modificarea graniţelor judeţului lor.
Pierzând la toate capitolele, lui Traian Băsescu nu i-a mai rămas decât înţepătura de scorpion din final. Numai că, după ce înţeapă, scorpionii mor. Vă amintiţi fabula scorpionului care a înţepat, în mijlocul apei, broasca ţestoasă care-l trecea pe celălalt mal? Nedumerită, broasca l-a întrebat de ce-a făcut-o şi i-a spus că, astfel, vor muri amândoi. „Ştiu, dar ăsta mi-e caracterul", i-a răspuns scorpionul.
Sperăm ca Antonescu să aibă forţa să smulgă „acul" otrăvit şi să-l arunce în foc, unde să se transforme în scrum şi fum, ca o amintire toxică.
Publicat în ziarul AZI de miercuri, 22 iunie 2011
