Ideea reorganizării administrative a României a fost anunţată de Traian Băsescu la fel de intempestiv precum tăierea salariilor cu 25 la sută şi tot fără ca guvernul să aibă habar.
Proiectul, ca atare, nu există, necum să mai aibă loc vreo dezbatere publică pe marginea lui. Cu toate acestea, „proiectul" este acompaniat de tot felul de minciuni, care să poată legitima în ochii prostimii o măsură ce are, de fapt, scopul de a frauda viitoarele alegeri.Minciunile principale despre avantajele ce-ar aduce această nouă regionalizare, debitate încă o dată marţi seara, mai întâi de Emil Boc şi apoi, mai pe larg, de Traian Băsescu, se referă la: 1) absorbţia fondurilor europene, 2) descentralizarea unor atribuţii ale actualelor consilii judeţene către primării şi 3) reducerea birocraţiei. Să le descriem pe rând.
Absorbţia fondurilor europene nu este îngreunată nicidecum de actuala organizare a ţării, pe judeţe. Iar proiectul anunţat de Băsescu nu oferă, în sine, nicio garanţie că fondurile europene vor fi accesate mai uşor. Nu există niciun exemplu de proiect european neaprobat pe motiv că n-ar exista mega-judeţele preconizate de Băsescu. Dimpotrivă, sunt 20 de miliarde de euro încă disponibile în actuala organizare judeţeană şi care nu sunt accesate în condiţiile existente. Dacă am fi folosit, ca Polonia, toţi banii ce ne-au fost repartizaţi, în organizarea actuală, ne-am fi putut pune problema „să inventăm" alte formule, care să suplimenteze tranşa deja epuizată.
Piedica absorbţiei nu rezidă în absenţa mega-judeţelor, ci în birocraţia feroce care împânzeşte Guvernul, cu puzderia de autorităţi de management (AM) şi organisme de intermediere (OI), răspândite prin toate ministerele, încât niciun proiect pentru vreun podeţ amărât al vreunei primării uitate de lume să nu poată fi promovat fără ştampilă de la Bucureşti, în speţă a duduii Udrea&Co.
Dacă ar fi, într-adevăr, preocupaţi serios de sporirea gradului de absorbţie a fondurilor europene, Băsescu şi ai lui n-ar trebui să fabuleze despre tot felul de mega-judeţe. Soluţia este mult mai simplă, chiar în condiţiile actualei organizări teritoriale şi ar presupune câteva decizii imediate, ca, de pildă, desfiinţarea rapidă a acestor AM şi OI, transferarea a cel puţin 25 la sută din fondurile rămase sub decizia directă a actualelor regiuni de dezvoltare, mutarea celorlalte 75 la sută sub bagheta unui singur organism central specializat, cum a procedat Polonia, iar în acesta să fie aduşi experţi străini, pentru validarea dosarelor de proiect. Numai în acest fel pot fi eliminate căpuşarea portocalie şi „parandărătul" ce domină în prezent procedurile de finanţare.
Apoi, aşa-zisa descentralizare propovăduită de Băsescu, prin transferarea unor atribuţii ale actualelor CJ-uri către primării, se poate face chiar de acum, fără a se mai înfiinţa acele 8 mega-judeţe. Băsescu nu este, însă, capabil să prezinte, în mod clar, o listă cu atribuţiile care vor trece de la judeţe la primăriile de localităţi. El a încercat doar o abureală pe această temă, deşi discuţia publică ar fi trebuit deschisă tocmai cu lista unor asemenea atribuţii, anexă obligatorie la un proiect serios de reorganizare administrativă – dacă acesta ar exista.
În sfârşit, reducerea birocraţei este iarăşi o gogoriţă, pentru că însuşi Băsescu a avut grijă să liniştească actuala funcţionărime portocalie de prin prefecturi şi servicii deconcentrate că nimeni nu se va atinge de scaunele lor. Actualele direcţii judeţene cu personalitate juridică se vor transforma în filiale sau oficii prefecturale, oamenii şi scaunele vor rămâne pe loc, doar că se vor înfiinţa altele, la nivelul celor 8 gubernii. Ca să atingă şi coarda vibrantă a unui populism de joasă speţă, Băsescu a aruncat la plesning, în stilul lui, şi-o cifră, bună de mestecat de fraieri, cum că se vor economisi vreo sută de milioane de euro pe an. Nu ne-a mai spus, însă, cât se va cheltui pentru punerea pe picioare a noilor mega-judeţe!
Minciunile prezidenţiale debitate în legătură cu „avantajele" acestui proiect sunt atât de mari încât au ajuns să infecteze şi penicilina, vorba unui hâtru...
Publicat în ziarul AZI de joi, 23 iunie 2011
