A trecut neobservată reacţia de toată isprava pe care conducerea Academiei de Poliţie „Alex.Ioan Cuza", din Bucureşti, a avut-o referitor la declaraţiile persiflante făcute de Traian Băsescu la adresa instituţiei. Acesta spunea, în cadrul interviului televizat de lunea trecută, că Academia de Poliţie primeşte studenţi doar ca „să ţină catedre chestorilor de poliţie".
„Pe urmă, vin şi îi varsă direct în sistem, a terminat Academia, trebuie să-l primeşti în MAI. Nu mai avem nevoie de atâţia poliţişti", spunea dl Băsescu, exact când cazul Deta, în care poliţia a fost complet neputincioasă, demonstra contrariul, că ar fi nevoie chiar de mai mulţi poliţişti.Paradoxul lui Traian Băsescu este că se străduieşte să pună pe picioare un stat poliţienesc cu procurori şi agenţi sub acoperire, dar fără poliţişti.
Oamenii vor, însă, un stat democratic, cu poliţişti la vedere. Cu poliţişti care să nu stea prin boscheţi, ca să-i vâneze pe cei care depăşesc viteza legală, ci să stea în mijlocul oamenilor, pe uliţele satelor, în zonele aglomerate şi oriunde există potenţial de infracţionalitate.
La sate se fură într-o veselie, se fură găini şi baniţe cu grâu, bătrâne sunt violate, oameni fără apărare sunt agresaţi în plină zi, cheful şi-l face fiecare cum vrea, cu cuţitul sau cu pistolul, cu bâta sau cu pumnul, iar şefii de post dau din umeri, pentru că n-au salarii, n-au benzină, n-au putere şi, în general, sunt pe cale de desfiinţare, conform „reformei"... Într-o vreme de sărăcie cruntă, infracţionalitatea creşte, violenţa proliferează, iar nevoia de ordine este mai mare, nu mai mică.
Într-o ţară stăpânită de dihonie adâncă între oameni, prezenţa uniformei trebuie să fie tot mai des simţită, nu evaporată. Premierul Emil Boc bate câmpii despre „obiectivul fundamental al reformei poliţiei", siguranţa cetăţeanului, dar îi cere ministrului de Interne să urgenteze concedierea a peste 10.000 de poliţişti. Acţiunile sale, făcute la comanda lui Băsescu, au efect exact pe dos – sporesc nesiguranţa oamenilor, şi pe stradă, şi acasă! Chiar dacă vor da afară numai poliţiştii „din birouri", cum tot pretinde Băsescu, numărul celor care rămân acolo unde este nevoie pentru siguranţa cetăţeanului rămâne acelaşi, în cel mai fericit caz.
În vremurile pe care le trăim este nevoie de mai mulţi poliţişti, nu de mai puţini. Oamenii săraci, bolnavi, descumpăniţi de viaţă, fără slujbă, fără pensii, fără medicamente au nevoie măcar de protecţia vieţii lor şi a agoniselii lor. Iar aceasta se poate face de o poliţie mai numeroasă, nu mai rarefiată, mai puternică, nu mai rahitică, pusă în valoare de guvernanţi şi nu discreditată în public chiar de cel din fruntea statului.
Nu este, însă, prima dată când Băsescu se plasează pe alte poziţii decât ale majorităţii societăţii româneşti.
În afară de procurori şi servicii secrete, e greu de spus dacă mai are de partea sa vreo categorie socio-profesională. Printre ultimele care rămăseseră neatinse de vorba sa otrăvită se afla Academia de Poliţie. Acum a lovit-o şi p-asta. Academia ar trebui desfiinţată, pentru că „nu mai avem nevoie de poliţişti", decretează şeful statului!
Pizma pe care o are Băsescu faţă de poliţie este cunoscută. Dar, orice ar face, acel „Ieşi afară/Javră ordinară!" îl va însoţi toată viaţa, oricâţi poliţişti va da el afară prin aşa-zisa restructurare cu care tot presează ministerul.
Spre cinstea ei, conducerea Academiei de Poliţie i-a dat o replică decentă, dar fermă lui Traian Băsescu pentru acele acuze referitoare la formarea viitorilor poliţişti. Reprezentanţii instituţiei au afirmat public că disciplinele care sunt predate sunt necesare pentru viitorii oameni ai legii şi nu pentru păstrarea profesorilor la catedră. Obiectivul instituţiei îl constituie formarea viitorilor ofiţeri şi nu păstrarea cu orice chip a cadrelor didactice în sistem. „Vă asigur că nu stabilim discipline pentru anumiţi profesori, ci disciplinele stabilite în procesul de învăţământ vor fi cele necesare formării viitorilor ofiţeri", a declarat unui post de televiziune chestorul Ioan Liviu Tăut, rectorul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza".
Asemenea magistraţilor din Consiliul Superior al Magistraturii, a căror gură n-a putut fi închisă, până acum, de dl Băsescu, iată că şi corpul academic al poliţiştilor români are demnitatea de a nu se face preş în faţa lui. Bravo lor!
Publicat în ziarul AZI de joi, 28 iulie 2011
Oamenii vor, însă, un stat democratic, cu poliţişti la vedere. Cu poliţişti care să nu stea prin boscheţi, ca să-i vâneze pe cei care depăşesc viteza legală, ci să stea în mijlocul oamenilor, pe uliţele satelor, în zonele aglomerate şi oriunde există potenţial de infracţionalitate.
La sate se fură într-o veselie, se fură găini şi baniţe cu grâu, bătrâne sunt violate, oameni fără apărare sunt agresaţi în plină zi, cheful şi-l face fiecare cum vrea, cu cuţitul sau cu pistolul, cu bâta sau cu pumnul, iar şefii de post dau din umeri, pentru că n-au salarii, n-au benzină, n-au putere şi, în general, sunt pe cale de desfiinţare, conform „reformei"... Într-o vreme de sărăcie cruntă, infracţionalitatea creşte, violenţa proliferează, iar nevoia de ordine este mai mare, nu mai mică.
Într-o ţară stăpânită de dihonie adâncă între oameni, prezenţa uniformei trebuie să fie tot mai des simţită, nu evaporată. Premierul Emil Boc bate câmpii despre „obiectivul fundamental al reformei poliţiei", siguranţa cetăţeanului, dar îi cere ministrului de Interne să urgenteze concedierea a peste 10.000 de poliţişti. Acţiunile sale, făcute la comanda lui Băsescu, au efect exact pe dos – sporesc nesiguranţa oamenilor, şi pe stradă, şi acasă! Chiar dacă vor da afară numai poliţiştii „din birouri", cum tot pretinde Băsescu, numărul celor care rămân acolo unde este nevoie pentru siguranţa cetăţeanului rămâne acelaşi, în cel mai fericit caz.
În vremurile pe care le trăim este nevoie de mai mulţi poliţişti, nu de mai puţini. Oamenii săraci, bolnavi, descumpăniţi de viaţă, fără slujbă, fără pensii, fără medicamente au nevoie măcar de protecţia vieţii lor şi a agoniselii lor. Iar aceasta se poate face de o poliţie mai numeroasă, nu mai rarefiată, mai puternică, nu mai rahitică, pusă în valoare de guvernanţi şi nu discreditată în public chiar de cel din fruntea statului.
Nu este, însă, prima dată când Băsescu se plasează pe alte poziţii decât ale majorităţii societăţii româneşti.
În afară de procurori şi servicii secrete, e greu de spus dacă mai are de partea sa vreo categorie socio-profesională. Printre ultimele care rămăseseră neatinse de vorba sa otrăvită se afla Academia de Poliţie. Acum a lovit-o şi p-asta. Academia ar trebui desfiinţată, pentru că „nu mai avem nevoie de poliţişti", decretează şeful statului!
Pizma pe care o are Băsescu faţă de poliţie este cunoscută. Dar, orice ar face, acel „Ieşi afară/Javră ordinară!" îl va însoţi toată viaţa, oricâţi poliţişti va da el afară prin aşa-zisa restructurare cu care tot presează ministerul.
Spre cinstea ei, conducerea Academiei de Poliţie i-a dat o replică decentă, dar fermă lui Traian Băsescu pentru acele acuze referitoare la formarea viitorilor poliţişti. Reprezentanţii instituţiei au afirmat public că disciplinele care sunt predate sunt necesare pentru viitorii oameni ai legii şi nu pentru păstrarea profesorilor la catedră. Obiectivul instituţiei îl constituie formarea viitorilor ofiţeri şi nu păstrarea cu orice chip a cadrelor didactice în sistem. „Vă asigur că nu stabilim discipline pentru anumiţi profesori, ci disciplinele stabilite în procesul de învăţământ vor fi cele necesare formării viitorilor ofiţeri", a declarat unui post de televiziune chestorul Ioan Liviu Tăut, rectorul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza".
Asemenea magistraţilor din Consiliul Superior al Magistraturii, a căror gură n-a putut fi închisă, până acum, de dl Băsescu, iată că şi corpul academic al poliţiştilor români are demnitatea de a nu se face preş în faţa lui. Bravo lor!
Publicat în ziarul AZI de joi, 28 iulie 2011
