Preşedintele monarh
Anunţul lui Sorin Frunzăverde a ecranat un lucru mult mai important pentru sufocarea acestor mecanisme – şi anume votarea legii prin care demiterea preşedintelui prin referendum devine, practic, imposibilă. Printr-o interesantă coincidenţă, spusele lui Frunzăverde despre statul poliţienesc capătă, prin această lege, o confirmare la lumina zilei.
Voi reveni asupra semnificaţiilor acestei demisii tectonice din PDL, dar mai întâi se cuvine să luăm aminte la legea adoptată, marţi, de coaliţia de adunătură.
Noua lege încalcă regula potrivit căreia demiterea dintr-o funcţie trebuie să se facă în condiţiile numirii în acea funcţie. Preşedintele este ales cu majoritatea voturilor celor care se prezintă la urne, dar, de-acum încolo, poate fi demis cu majoritatea voturilor celor trecuţi pe liste. Modificarea a dorit-o Băsescu, printr-o cerere de reexaminare. Statistica arată că, de regulă, la alegeri se prezintă mai puţin de jumătate din numărul alegătorilor. Întrunirea unui vot pentru demitere de la peste jumătate din totalul electoratului este, practic, imposibilă. Preşedintele e transformat într-un fel de monarh, sustras oricărui control electiv.
Ne putem imagina ce s-ar fi întâmplat dacă o asemenea lege ar fi fost adoptată de majoritatea fesenistă în mandatele lui Ion Iliescu?... Ce iureş de proteste şi ce mânie revoluţionară ar fi aprins înaltele „conştiinţe civice“ ale naţiunii?... Ce reclamaţii flamboiante ar fi făcut alde macoveii, liicenii şi patapievicii pe la organismele internaţionale?... Ce mesaje de punere la punct ar fi trebuit să transmită ambasadorii licuricilor care ne sunt profesori de democraţie şi ne apără de cel viclean?...
Băsescu este obsedat de securizarea propriului viitor şi a propriei libertăţi. Nu este suficient că face ordine prin dulapuri, că arde dosare şi că-şi pune deja oamenii săi prin toate instituţiile cu care ar putea avea de-a face. El deja dictează legi pentru propria siguranţă personală. Imposibila demitere prin referendum este doar un lanţ de siguranţă în plus. Anterior, a avut grijă să se blindeze cu un alt filtru, la Curtea Constituţională. Mai întîi a impus în componenţa acesteia, prin vot abuziv, repetat până târziu în noapte, oameni de-ai săi, care să asigure oricând majoritatea. Apoi, cu ajutorul unei proaste inspiraţii a unui senator de la PSD, a modificat legea CCR astfel încât orice hotărâre a Parlamentului – inclusiv aceea de suspendare a preşedintelui – să poată fi respinsă ca fiind neconstituţională.
Opoziţia are o imensă obligaţie, dacă va ajunge la putere. Poate că nu va reuşi să majoreze imediat pensiile şi salariile, dar îi este la îndemână să modifice urgent astfel de legi abuzive, făcute în slujba şi la comanda lui Traian Băsescu. Restabilirea echilibrului puterilor în stat nu costă bani şi nu presupune acordul FMI. Există un important electorat non-USL, dar anti-Băsescu. Acest electorat va vota USL nu din simpatie pentru liderii actualei opoziţii, ci cu speranţa că aceştia, preluând puterea, vor purcede la suspendarea şi trimiterea la judecata electoratului a celui care a provocat dezastrul moral şi social din România ultimilor ani. Modificarea Legii Curţii Costituţionale şi a Legii referendumului – în sensul eliminării acelor bariere anti-democratice prin care demiterea preşedintelui a devenit imposibilă – ar trebui să fie priorităţile de program electoral, pe care Opoziţia are datoria să le anunţe încă de pe acum. Înainte de orice. Ar fi un semnal credibil dat electoratului, un angajament, dar şi o speranţă că ţara se va aerisi după schimbarea actualului regim.
Portretul necruţător făcut, ieri, situaţiei din România de Sorin Frunzăverde confirmă câtă nevoie este de o astfel de primenire a atmosferei din ţară.
Publicat în ziarul AZI de joi, 29 martie 2012
