SRI pierde un proces!
Câştigarea unui proces împotriva sistemului şi regimului actual este un fapt cu totul excepţional. Gestul de a da în judecată o maşinărie precum a SRI este cel puţin temerar. Apoi, este de salutat şi curajul judecătorilor. Atât prima instanţă sesizată, Tribunalul Bucureşti, cât şi celelalte două, Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au constatat că interceptările telefonice realizate de SRI au „caracter ilicit, iar fapta a fost săvârşită cu vinovăţie“.
Nu ştiu dacă acţiunea lui Dinu Patriciu are valoarea unui precedent. Este suficient, deocamdată, că a developat un mecanism pe care oficialii regimului îl ascund sub preş. Cu o săptămână în urmă, în prezenţa lui Traian Băsescu, a avut loc şedinţa anuală de bilanţ a SRI, dar episodul acestui proces pierdut şi situaţia ca atare nu şi-au găsit loc nici măcar într-o frază.
Procesul a început la jumătatea lunii februarie a anului 2007, când avocaţii lui Dinu Patriciu au depus la Tribunalul Bucureşti o plângere împotriva SRI cu privire la interceptarea timp de mai mulţi ani a convorbirilor telefonice purtate de omul de afaceri, acuzând „încălcarea gravă, repetată şi iresponsabilă a legii procedurale în vigoare, respectiv a Codului de procedură penală şi a Legii siguranţei naţionale“. Avocaţii reclamantului au susţinut că SRI nu a acţionat în cazul interceptărilor ca un organ administrativ, ci instituţia a fost cea care a cerut autorizarea interceptărilor de către procuror. Conform legii, procedura este exact inversă – magistraţii fiind cei care ar trebui să apeleze la suportul „tehnico-operativ“ al SRI, pentru urmărirea unor persoane, în cazul unor motive temeinice prevăzute de lege.
Dincolo de frazele eroice la bilanţ ori de eseurile televizate despre „informaţie şi cunoaştere în lumea contemporană“, abatajele politice subterane ale SRI duduie din plin. Sub regimul Băsescu, supravegherea oamenilor a devenit o politică de stat, la proporţii şi cu metode infinit mai rafinate faţă de perioada ceauşistă.
Băsescu nici măcar nu se mai sinchiseşte să salveze aparenţele de democraţie şi ameninţă în clar, chiar de la tribuna şedinţei SRI: „Niciun om politic, sau din justiţie, sau din orice altă activitate, chiar din sectorul privat, nu mai poate sta liniştit pentru că statul român şi-a dezvoltat capacităţi de culegere de informaţii care fac puţin probabilă comiterea de infracţiuni“. Până să constate Băsescu cine comite infracţiuni şi cine nu, ne urmăreşte pe toţi, ca să fie sigur. Din cauza asta a pierdut SRI procesul cu Patriciu. Din cauza asta, în pereţii birourilor vicepreşedinţilor de la CJ Iaşi s-au descoperit camere video puse ilegal. Nimeni n-a explicat şi nici n-a răspuns pentru asta. Recent, în sertarul de la biroul unei funcţionare de la Casa de pensii din Braşov se găseşte un microfon şi toţi dau din umeri.
SRI nu va recunoaşte câtu-i hăul implicarea în asemenea operaţiuni. Dar atunci are obligaţia să se ocupe şi să anunţe cine se ocupă de aşa ceva. Aşa cum, periodic, anunţă cine se ocupă de fraude informatice, de pildă.
Până atunci, să luăm aminte la spusele prim-vicepreşedintelui partidului de guvernământ, un om care nu se joacă cu vorbele, potrivit căruia trăim într-un stat poliţienesc, în sensul de securistic. Iar procesul câştigat de Patriciu dă la o parte doar un colţ mic din vălul gros care acoperă, într-un astfel de stat, îndeletnicirile principalului aliat politic al lui Băsescu.
Publicat în ziarul AZI de luni, 2 aprilie 2012
