Instituţiile şi „omul“
Nu este vorba despre o dispută între Băsescu şi Ponta. Este vorba despre situaţia în care o persoană care ocupă vremelnic o funcţie se opune cu vehemenţă deciziilor unor importante instituţii ale statului, şi anume Guvernul şi Parlamentul. Problema creată este de natură instituţională, nu personală.
Lui Băsescu i s-au pus în faţă o decizie a Guvernului României şi o declaraţie a Parlamentului României care nu sunt referitoare nici la demiterea sa, nici la vreo declaraţie de război, ci doar la participarea la nişte şedinţe ale UE, care au loc cam de două ori pe an.
Guvernul şi Parlamentul au stabilit o procedură civilizată şi echilibrată pentru o participare cât mai eficientă pentru ţară la aceste summit-uri. În declaraţia adoptată de Parlament nu se vorbeşte despre extirparea lui Băsescu din peisajul politicii externe româneşti. Dimpotrivă, cu echilibru şi discernământ politic, declaraţia produce o diviziune a muncii între preşedinte şi premier, în funcţie de tematica abordată la şedinţele Consiliului European. Băsescu poate să participe la acele summit-uri care au pe ordinea de zi probleme de securitate globală şi regională, de strategii comune în domeniul apărării, al siguranţei naţionale, al politicilor externe coordonate ale UE în raport cu state din alte regiuni ale lumii. Iar premierul ar urma să meargă la acele şedinţe referitoare la bugete, la politici fiscale şi la alte asemenea subiecte proprii Executivului, cum se va întâmpla şi la şedinţa din 28 iunie.
Lui Băsescu nu-i cădeau galoanele dacă înţelegea sensul constructiv al acestei declaraţii, acceptând raţional clarificarea pe care textul respectiv o aduce unor ambiguităţi de natură constituţională.
La instalarea în al doilea mandat, Băsescu declara că de la jumătate din populaţia ţării a primit încredere, iar de la cealaltă jumătate a primit o lecţie. Băsescu n-a învăţat nimic din acea lecţie. Odată cu votul lor, cei care l-au ales nu i-au dat şi dreptul să jignească şi să persifleze pe toţi cei care au altă opinie decât domnia sa. Nici în declaraţia de marţi seara nu s-a putut abţine să nu ia peste picior presa, să nu ironizeze comentatorii şi analiştii care participă la emisiuni televizate, să nu jignească pe cei care au titluri ştiinţifice de doctor – la care n-ar fi putut să aspire neam de neamul lui – şi, nu în ultimul rând, să facă din nou bancuri proaste la adresa vârstei premierului Ponta. Băsescu n-a fost votat pentru a avea asemenea comportamente. Nicio Constituţie, de care el se prevalează după cum are chef, nu-i conferă dreptul la astfel de atitudini.
Băsescu este incorigibil şi needucabil. Sensul în care evoluează istoria şi societatea este, din fericire, unul care rejectează asemenea specimene politice. Rezultatele catastrofale obţinute de PDL la alegerile locale confirmă sanitatea electoratului român şi hotărârea acestuia de a se curăţa de un mod de a face politică pe care-l ilustrează Băsescu, Udrea, Boc şi celelalte accidente nefericite din istoria politică a ultimului deceniu.
Pe Băsescu nu-l va învinge unul sau altul dintre adversarii săi politici. Eşecul său nu va fi în faţa lui Ponta sau a Parlamentului. El va fi înfrânt de propriul caracter şi de propria fizionomie cu care a urâţit o ţară atâta amar de vreme.
El va fi învins de energia pozitivă, difuză, persistentă, dar nenominalizată a unui întreg popor, care deja a arătat că nu poate să rabde la nesfârşit umilinţa, jignirile, aroganţa şi spiritul malefic al unui regim politic instaurat şi întruchipat de acest Traian Băsescu.
Publicat în ziarul AZI de joi, 14 iunie 2012
