Aplauze pentru Năstase
În tabloul diversiunilor uimitoare la care recurge Traian Băsescu, agăţarea de situaţia lui Năstase este gândită ca o piesă importantă.
Provocările au început cu mutarea lui de la Rahova la Jilava. Echipa lui Băsescu spera că PSD ori altcineva din tabăra fostului premier va reacţiona. Figura n-a ţinut şi, atunci, a urmat „scoaterea la aer“ produsă ieri. Dar, nici acum, nimeni n-a răspuns la provocare.
În schimb, la intrarea în sala de judecată, Adrian Năstase a fost primit cu aplauze de cei aflaţi pe-acolo. Faptul în sine spune foarte mult. Desigur, n-ar fi exclus ca şi Traian Băsescu să fie primit cu aplauze, la vremea lui, dacă şi când se va afla într-o astfel de situaţie. În seara suspendării lui Băsescu, deţinuţii din Rahova, unde se afla şi Năstase, au reacţionat la unison lovind în gratii şi scandând spre fostul premier: „Excelenţă, ieşi afară!/Că a căzut Băsescu, aseară!“
Astfel de forme spontane de simpatie sunt legate de convingerea tot mai multor oameni că Adrian Năstase este un deţinut politic. Aşa cum au fost atâţia politicieni şi intelectuali de frunte ai ţării în perioada comunistă. Acest lucru nu consolează pe nimeni. Suferinţa celui în cauză este necuantificabilă, dar morala despre marile nedreptăţi judiciare din istoria politică a ţării rămâne valabilă.
Lui Adrian Năstase i s-a făcut o mare nedreptate. Judecătorii care l-au condamnat au recunoscut în scris că nu deţin probe directe împotriva lui, dar inculpatul trebuie condamnat, ca să fie un exemplu pentru alţii. Exact ca în justiţia de tip bolşevic.
Nici n-ar trebui să ne mire din moment ce – potrivit relatărilor din presă – unul dintre cei doi judecători care au semnat condamnarea, fostă consilieră a şefului DNA, ar fi ofiţer acoperit, trimisă cu misiune direct în completul ce-l judeca pe Năstase, fără să îndeplinească măcar condiţiile legale de numire la Înalta Curte. Iar despre completul de recurs, condus de preşedinta Curţii, lucrurile devin mai clare cu ajutorul lui Băsescu însuşi. Acesta declara public că, pentru a decide şefia ÎCCJ, i-a chemat la o cafea pe doi dintre judecătorii influenţi. Unul dintre cei doi era cel care aproba mandatele de interceptare cerute de procurori. Cea pe care a numit-o Băsescu la şefia Înaltei Curţi a preluat recursul lui Năstase, respingându-i la foc automat toate probele şi trimiţându-l după gratii.
(Băsescu poate bea „o cafea“ cu magistraţii, dar Ponta nu, chiar dacă nici nu era prim-ministru la data episodului care i se reproşează.)
Acum, Băsescu spune că „nu are deloc mâinile pătate de sângele lui Adrian Năstase“ şi că „greşim atunci când punem sub semnul întrebării deciziile justiţiei“.
„Nu are deloc“ – aşa cum nu l-a lovit „deloc“ cu pumnul nici pe copilul de la Ploieşti. Şi de ce să nu punem sub semnul întrebării deciziile justiţiei? De unde această interdicţie sacrosantă a propagandei băsiste de a nu comenta hotărârile judecătoreşti? Până şi Biblia se comentează, darmite nişte decizii ale unor oameni, nu sfinţi. Într-o societate democratică, în care este garantat dreptul la opinie, nimeni nu se poate sustrage comentariilor publice. Probele din dosare pot diferi de percepţia publică asupra lor, dar deciziile judecătorilor nu pot scăpa de judecata oamenilor.
Ticăloşia lui Băsescu a izbucnit şi acum, când a bagatelizat neruşinat tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase.
„Au luat notă că rănile nu justifică (la prezent – n.n.) sau nu justificau (la momentul respectiv – n.n.) internarea“, a spus Băsescu, marţi seară. Adică, Năstase nu trebuia internat şi nici n-ar mai trebui ţinut în spitalul penitenciar... Aceeaşi răutate nemaipomenită ca a fostei procuroare ceauşiste Monica Macovei, care dă verdicte în numele medicilor, pe care i-a ameninţat cu puşcăria, dacă nu avizau transferul în arest al fostului premier.
Ce nemernici!...
Publicat în ziarul AZI de joi, 26 iulie 2012
