Editoriale

„Anul acesta România va începe să înregistreze creştere economică”, ne anunţa, în noaptea de Revelion, preşedintele Traian Băsescu. În martie, asistenţii din centrele de asistenţă socială au ieşit în stradă. La fel şi mulţi alţi bugetari. Săptămâna trecută, pensionarii au înţeles că nu mai pot strânge din dinţi, că nu mai au din ce plăti facturile, medicamentele şi să îşi mai cumpere şi mâncare. Bani pentru zile negre...Pentru ce? Deja le trăiesc şi sunt şi umiliţi!

În 2009, România a intrat într-o nouă eră. Poporul a votat împotriva comuniştilor, a mogulilor şi a băieţilor deştepţi, iar viaţa politică a fost revigorată de un nou val de politicieni. Cristian Boureanu a reuşit să ajute prin voturile obţinute în Argeş la instaurarea acestui nou val de profesionişti care ştiu să cârmească ţara, cu centura de siguranţă de la F.M.I., desigur, prin criză. Are activitate parlamentară cât cuprinde. La fel şi tupeu.

Un fleac: Ne-au ciuruit! “A ciurui”. Dintr-o replică celebră a ajuns o sintagmă care îmi provoacă brusc stare de vomă. Şi nervi. Parlamentarii, aleşi pe colegii uninominale, nu-i aşa, se joacă de-a amendamentele. PNL şi PSD s-au decis să nu voteze bugetul, en-gros, dar să voteze pe amendamente, adică en-detail. O măsură care va fi eficientă, fie şi pentru ca unele solicitări ale opoziţiei să treacă, având în vedere cât de subredă este opoziţia. În plus, “independenţii” trebuie să mai ajungă şi pe la popotă sau la toaletă. Mă rog doar ca printre amendamentele care vor fi votate să apară şi DN 73. Şi mă voi închina la toţi zeii, să se şi găsească bani pentru el. În ziua votului din plen bugetul va trece, dar opoziţia îşi va lua mâna de pe el. Vor lăsa nenorocirile ce vor urma anul acesta numai pe cârca unui premier-păpuşă căzut în cap la propriu, şi a păpuşarului şef- Băsescu. Discursul de tip mitralieră al lui Napoleon de Cluj, se bate cap în cap cu cel al lui Vlădescu de la Finanţe. Boc zice că vom avea creştere de 1,3. În 2009, preconizarea de creştere a fost de 7%. Unde am ajuns la finalul anului? Ştiţi cu toţii. Credeţi că vom ajunge la 1,3 la sfârşit de an? Boc piuie după Băsescu, că vom ajunge să o ducem mai bine, asta şi pentru urmează câţiva ani fără alegeri. Eu ştiu şi cu alegerile…Sigur ne calcă un referendum pe urme…Vlădescu zice că o să o ducem greu şi anul ăsta şi în 2011. În care dracu să mai creadă românii? Liberalii cer bani pentru investiţii. Rău o fi, în locul zilelor libere obligatorii? Rău! O fi ştiind Boc de faptul că numai în Argeş este nevoie de câteva miliarde de lei pentru plata lucrărilor numai la şcoli? Sau de cum o duce un profesor din Argeş, unul dintre cei 15.000 care va zbura? Piticul acesta frustrat a venit frumos în Parlament să ne spună că „nu se poate bani şi pentru invesţii, şi pentru pensii. Nu se poate. Acest buget are anumite limite şi constrângeri. Daca iei dintr-o parte trebuie să pui în altă parte. Dacă dăm bani la pensii, nu vom mai face face drumuri, centuri ocolitoare… […] Vă pare rău, domnule Vosganian, că nu mai sunt acei clienţi politici pe care i-ati îngrăşat!”. Sună frumos nu? Are dreptate mormolocul…Păi de ce nu se iau banii de la adminstraţia prezidenţială, de la CSM, de ce nu se iau banii de la doamna Udrea, că doar se ocupă special cu dezvoltarea regională. Să facă ea bani din fonduri europene la greu, nu Agricultura. Cel puţin nu în aceste proporţii. La ce naiba atâta mălai la cheltuielile de personal de prin aceste ministere şi instituţii? La ce naiba atâta mălai la Berceanu, când am văzut câtă autostradă a făcut? Ah, da, poate, ca să ne facă euro-gara de la Piteşti! Să vină banii la pensii, la profesori, la bugetari, să îşi plătească statul datoriile, să vedem proiecte de investiţii adevărate în infrastructură, nu măcăneli. Nu licitaţii blocate – şi aici bag în aceeaşi găleată şi PSD, şi PNL şi PDL- pentru că nu-i aşa, nu a câştigat firma vopsită în altă culoare. Are dreptate mucosul de Boc! Nu mai sunt clienţii PSD şi PNL. Sunt acum clienţii PDL. Ce se va alege din şcoli, din spitale, din drumurile noastre? Din Agricultură? Vom vedea peste trei- patru luni, când vor dispărea ca praful toţi banii repartajaţi într-o bucurie halucinogenă pentru unele ministere vitale!
Se vomită mult pe faptul că Şeitan a anunţat că s-ar putea impozita veniturile din drepturi de autor. Alfel spus, scriitorii, jurnaliştii, artiştii în general, toţi vor rămâne cu buza umflată. Este perfect. Vă spun, este perfect! Să moară toţi de foame! De ce dracu nu s-au făcut fotbalişti, să ia prime de 5000 euro la negru, salarii minime pe economie în acte…De ce dracu nu s-au făcut manelişti? De ce nu îl cheamă pe Diaconu Mondialu’? Păi lui Bursuc, Jean de la Craiova, Adrian ăl mic ca Boc, sau marilor artişti care i-au făcut clip electoral manelar preşedintelui marinar, cine le adresează vreo întrebare? Eh…e săraci şi ei. Nu ştie carte, dar de un X5, acolo, merită, nu?
Pe scurt, că tema bugetului mă plictiseşte. Nu de alta, dar e la fel de tâmpit ca şi cei care l-au făcut. Va fi rău, fraţilor! Dar ştiţi care e partea bună? Că cinci milioane de inşi au votat cuplul care va reforma ţărişoara Băsescu- Boc! Boc…Turcii au dreptate.
Acest editorial poate fi citit şi pe www.epitesti.ro

Gata? Toată lumea și-a cumpărat bilete? Vă rugăm să nu vă îmbulziți! Domnilor, doamnelor! Puțintică răbdare, mai ușor cu tupeul, doar sunt oameni, ce Dumnezeu! Haideți, că nu începe până nu intră toată lumea în sală! Nu aveți nevoie de ochelarii speciali, că nu sunteți la Avatar! Totul este live!
2010 nu este începutul unei noi ere. Este continuarea...drumului spre sfârșit! Criza se adâncește, profesorii vor ajunge să cânte prin pasaje și gări pentru pomană- cei de Muzică, desigur-, cei de Matematică au marele nenoroc să calculeze celorlați bugetari hăul financiar în care vor cădea, iar cei de limbi străine...Ei măcar pot înjura în mai multe limbi. Cei care predau Educație Plastică...Să zicem că, dacă fac rost de cărămizi, au șansa de a depune nemăsurate eforturi de a-l depăși pe maestrul Pablo Picasso, în "Strigătul".
Pensionarii nu vor vedea pensii mărite, ba chiar nu se știe dacă vor vedea banii la timp, bugetarii vor zbura...pe ce criterii nu se știe încă. De fapt se știe, dar nu se recunoaște. Vor pleca cei fără pile. Deci, vor rămâne....în principla cei mai eficienți, nu-i așa? 15.000 de profesori vor rămâne și ei șomeri. Banii pentru agricultură se termină în februarie. În februarie!!! Așadar, să ne rugăm ca 2010 să nu fie unul dintre cei mai călduroși ani din isotorie, așa cum anunțau unii oameni de știință din Marea Britanie, că rămânem de tot fomiști.
Autostrăzi....nu văd de unde, că nici drumuri naționale nu avem. În curând, spitalele vor intra în incapacitate totală de plată. Colaps total! Din nou aceeași poveste, din nou aceeași scuză: nu sunt bani. La care se aduagă: e criză în toată lumea.
Proiectul de buget este cel puțin simpatic. Cel mai bine în România este să fii președinte și...Elena Udrea. Bugetul președinției ar urma să crească din nou. Dacă anul trecut a fost campanie electorală, avand astfel macar o explicație logică, acum...Nimeni nu ne va oferi o explicație măcar oficială. Tot fără explicație este fenomenul Elena Udrea. Se inventează ministere pentru acest nume, se deschide robinetul cu bani la comandă. Fără limite. Pentru al doilea an consecutiv, pentru al doilea an consecutiv de criză, Turismul este prioritatea zero a României. Nu înțeleg de ce dracu' toți politicienii pleacă peste hotare în concedii, atunci. Dar nu este problemă, ce trebuie să înțelegem noi? 2010 este anul...Telecomunicațiilor. Cei de la STS își primesc răsplata pentru organizarea ireproșabilă de la alegeri. Serviciile de informații au bugete mărite. Probabil că toate serviciile au mai nou direcții de ezoterism. Flacăra violetă nu va ține la veșnicie, nu?
Fiți fără griji, proiectul de buget va intra în dezbatere în Parlament. Totul va fi perfect. Toate ciudățeniile naturii vor fi îndreptate. Opoziția e...pe poziții! Eu am o singură grijă: să nu ieșim așa de repede de criză. Ar fi și păcat. Țara ar pierde ultimul tren pentru reformarea statului. Românii vor pierde ultima ocazie să își schimbe mentalitatea. Nu va mai pulsa inima sindicaliștilor. Bolnavii vor fi vindecați fără să dea șpagă. Copiii acestei țări vor trăi în prosperitate și vor avea parte de o educație în pas cu lumea în care trăim. Elena Udrea nu va mai dansa Pinguinul, sau ce dansează ea acolo, nu mai dă cu mopul, nu va mai croșeta și nu mai afișează figura aceea speciala care, cel puțin în cazul meu, trezește un real interes, în momentul în care urcă pe armăsar! Nu am fantezii bolnave, dar aș fi vrut să văd și fața Ecaterinei Andronescu, când aterizeaza în șaua unui armăsar. Îmi pare rău că m-am luat mai mult de cei de la PDL, dar sunt totuși la guvernare. Este fain însă și cu opoziția. Trebuie să ne fericim și noi, alegătorii, cu ceva, nu? De fapt, de ce naiba îmi fac eu griji? Spectacolul este abia la început. Nu vom rata nimic! Pop corn și spectacol! Vă garantez că distracția va fi maximă! Cu PDL, cu PSD, cu PNL, cu UDMR.Trebuie să recunoașteți că distribuția este de excepție. Dacă vreți să aflați mai multe despre persoanje, dați o căutare pe goagăl, gugăl, gogâl [..].sau cum naiba s-o fi numind!

Îmi place să cred că de fiecare dată am iubit cu tot sufletul şi cu tot corpul meu, chiar dacă cei de langă mine îmi spuneau că nu e bine aşa şi că trebuie să mai păstrez şi pentru mine ceva, o parte din inimă, iar celui de lângă mine nu trebuie să-i spun tot şi nici să mă „ofer” în totalitate pe „tavă”.
Trebuie să ne iubim pe noi înşine mai mult decât pe iubiţii, partenerii noştri de viaţă?
Dificilă întrebare dar, da, după mai multe eşecuri în ale iubirii, sunt de acord cu cele spus mai sus, să mă iubesc mai mult pe mine însămi, să nu-i ofer lui totul şi mai ales să nu mai am gura atât de mare şi să nu mai spun tot ceea ce gândesc, ce-am făcut, vorba aceea... ce e mult, strică... şi nu toţi bărbaţii apreciază femeile puternice şi independente, nu uşuratice... mda.

Ce-am primit, în schimb, de la el? Posesivitate. Neîncredere. Gelozie. Întrebări. Scenarii. Teroare. Lacrimi şi suferinţă. Toate acestea au apărut pe fondul neîncrederii în propria lui persoană şi nu neg, în mine ca femeie independentă care a obţinut tot ceea ce a avut prin muncă, nu pe ochi frumoşi, testarea saltelei sau pe linsul unei clanţe. Tot timpul mi-a plăcut să fiu stăpână pe mine, să nu dau socoteală iubitului meu despre timpul meu, prietenii mei, banii mei, dar în acelaşi timp am împărţit totul cu el, timp, bani, prieteni... Mă contrazic un pic în cele spuse, dar înţelegeţi voi ce vreau să spun. Am cerut în schimb să nu fiu îngrădită, să nu mi se ceară să renunţ la prieteni, la cafeaua băută cu cel mai bun prieten al meu, la timpul dedicat mie ca femeie - sală, cosmetică, ceaiul băut cu fetele, 5 minute de singurăte.. eu şi cu mine etc.
Şi uite aşa, am fost obligată să-i spun parola de la e-mail, codul pin de la telefon, să nu mai vorbesc cu niciun bărbat, cu cei mai buni prieteni ai mei, asociatul meu, colegi de muncă, foşti colegi de liceu şi toate astea pentru că în mintea lui ... toţi îmi erau amanţi sau foşti amanţi, pentru că eu eram o femeie uşoară, o mizerie ... Am simţit că nu mai trăiesc, că nu mai pot respira, am simţit teroarea în fiecare clipă, mi s-a închis orizontul. Lipsa intimităţii, al acelui lucru cât de mic, dar numai al meu, m-a făcut să mă simt un mare nimic şi să-mi pierd încrederea în mine ca femeie, să mă simt ca un obiect. N-am fost niciodată curvă, nu mi-am înşelat niciodată partenerul, n-am avut mai multe relaţii în paralel, doar am iubit şi-am cerut în schimb iubire.
Şi ce e iubirea? Posesivitate? Gelozie? Neîncredere? Jigniri? Privare de libertate? Ameninţare? Şantaj? Violenţă fizică şi verbală? NU! Iubirea nu trebuie confundată cu posesivitatea şi gelozia ... iubirea înseamnă dragoste, adevăr, încredere, libertate, respect, frumuseţe, bucurie, zâmbete, săruturi, îmbrăţişări, suflete apropiate, inimi bătând la unison cu putere, cer senin, soare, aer, zbor ... Noi, într-o relaţie, într-un cuplu, suntem femei, nu suntem obiecte sau animale. Nu putem fi închise în cuşti şi nici nu putem fi băgate într-un sertar. Suntem suflete şi sufletul fiecărui om trebuie să fie liber, nu constrâns, nu obligat să renunţe la anumite lucruri, libertăţi, oameni, nu trebuie să fim jignite sau lovite. Cu cât cel de lângă tine devine mai posesiv, mai gelos, cu atât mai mult „te pierzi” tu ca om şi dacă-l iubeşti, accepţi din inconştienţă tot felul de lucruri – să renunţi la prieteni, la familie, la colegi, să fii jignită şi uneori, accepţi chiar şi violenţa fizică.
Şi-atunci? Trebuie să asociem iubirea cu posesivitatea şi cu gelozia? Nu cred, o spun din nou, iubirea e ceva frumos, posesivitatea este ceva urât şi negativ prin definiţie. A fi posesiv indică posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect, nu asupra unei fiinţe umane. Omul posesiv şi gelos arată neîncrederea şi lipsa respectului faţă de sine şi astfel, el nu are încredere în partener şi are tendinţa de a controla şi de a verifica anumite lucruri, respectiv de a confunda gelozia şi posesivitatea cu iubirea. Gelozia şi posesivitatea indică lipsa valorii, o boală, un viciu şi mai ales motive de suferinţă.
Şi din nou întreb, ce facem? Acceptăm gelozia şi posesivitatea partenerului nostru? Nu! Trebuie să fim cerebrale în acele momente şi trebuie să ne dăm seama că un astfel de om are probleme şi ne va face şi nouă foarte mult rău, chiar dacă-l iubim ... trebuie să alegem! Eu aleg să iubesc fără această patimă numită gelozie, să fiu iubită, să respir, să trăiesc ...şi să nu posed nimic... chiar dacă-l iubesc.